Secretele celui mai bogat om al lumii....

Este greu sa stai o zi in Mexic si sa nu ii sporesti averea. Magnatul de 62 de ani controleaza peste 200 de companii - declarand chiar ca nici nu mai stie cu exactitate cate firme detine - in domeniul telecomunicatiilor, industria tutunului, minerit, hoteluri, alimentatie, transporturi, constructii, in domeniul bancar sau al printului. Cumulat, companiile sale valoreaza o treime din indexul bursier al Mexicului, in timp ce averea sa reprezinta 7% din economia anuala a tarii sale, conform Wall Street Journal Europe.

Situatia sa poate fi comparata cu cea a lui John D. Rockefeller, a carui avere valora 2,5% din PIB-ul Statelor Unite ale Americii. 

Averea lui Slim a crescut mai rapid decat a oricarui alt om din lume in ultimii doi ani, majorandu-se de la 20 miliarde dolari (14,4 mld. euro) la aproximativ 60 miliarde dolari (43,2 mld. euro), cat detine in prezent.

In timp ce valoarea actinilor in companiile listate la bursa ar putea sa scada in orice moment, in prezent, el ar putea fi mai bogat chiar decat Bill Gates, a carui avere a fost estimata de revista Forbes, in luna martie a anului trecut, la 56 miliarde dolari (40,3 mld. euro).

Acest lucru are o insemnatate deosebita prin prisma faptului ca, pentru prima data de cand revista Forbes a intocmit acest clasament, in 1990, luand in considerare si bogatii din afara SUA, o persoana dintr-o tara in curs de dezvoltare se situeaza pe primul loc.

“Nu este o competitie” a declarat Carlos Slim intr-un interviu recent.

Un om relativ modest, care poarta cravate cumparate de la magazinele sale, mogulul mexican spune ca nu se simte mai bogat, deoarece averea sa figureaza numai pe hartie.

Cum a ajuns fiul unui imigrant libanez sa aiba o asemenea avere? Raspunsul este: prin crearea unui monopol, in acelasi mod in care John D. Rockefeller a facut avere, prin crearea unui holding in industria rafinarii in anii ‘20. In era post-industriala, Slim si-a creat un holding in domeniul telecomunicatiilor. Compania de telefonie fixa, Telefonos de Mexico, si satelitul ei de telefonie mobila, Telcel, detin 92% din sectorul de telefonie fixa si 73% din cel de telefonie mobila.

La fel ca si predecesorul sau, Rockefeller, Slim a acumulat atata putere incat este considerat a fi de neatins in tara sa, puterea sa fiind asemanata cu cea a statului.

Slim este un om plin de contradictii. Spune ca iubeste competitia in afaceri, dar o contracareaza de fiecare data. Adora sa vorbeasca despre tehnologie, dar nu foloseste un calculator, preferand hartia si pixul. Vila sa din Mexico City gazduieste personalitati de la Bill Clinton la scriitorul Gabriel Garcia Marquez, insa el nu calatoreste, si declara cu mandrie ca nu detine nicio alta proprietate in afara granitelor tarii.

Intr-o tara a iubitorilor de fotbal, el este pasionat de baseball, echipa sa favorita fiind si cea mai bogata din domeniu, The New York Yankees.

Admiratorii sunt de parere ca puternicul Slim, un insomniac care sta pana tarziu in noapte citind carti de istorie si care are o placere in a citi despre strategiile militare ale lui Ghengis Khan, poate intrupa potentialul Mexicului de a deveni un jucator de elita pe plan international.

Reusitele sale atat pe plan personal, cat si in afaceri sunt un model intr-o regiune unde magnatii latino-americani se falesc prin sediile companiilor si prin calatoriile in afara tarii in avioane de lux. Criticii sunt de parere ca, totusi, Slim aduce in prim-plan una dintre marile probleme cu care se confrunta Mexicul, si anume prapastia dintre bogati si populatia saraca a tarii. Ultimele rezultate ale ONU plaseaza Mexic pe locul 103 din 126 de tari ca grad de egalitate. In ultimii doi ani, Slim a castigat aproximativ 27 milioane de dolari (19,4 mil. euro) pe zi, in timp ce o cincime din populatia tarii traieste cu mai putin de doi dolari pe zi (1,4 euro).

“Ca si cum Slim ar intruchipa SUA si baronii din anii 1890. Singura diferenta e ca Slim este Rockefeller, Carnegie si J. P. Morgan intr-o singura persoana”, e de parere David Martinez, un investitor mexican care traieste in Manhattan.

Monopolurile au fost de mult timp o trasatura dominanta a economiei Mexicului. In trecut, politicienii au franat dezvoltarea afacerilor mari, pentru a se asigura ca afaceristii nu le vor ameninta statutul. Totusi, controlul politic s-a diminuat in anii ‘90, odata cu privatizarea unei mari parti din economie si cu declinul Partidului Institutional Revolutionar, care a detinut puterea pana in 2000, timp de 71 de ani.

“Este surprinzator cum companiile mamut au ajuns sa conduca statul mexican. Ne riscam democratia in acest fel si sufocam economia”, declara Eduardo Perez Motta, director antitrust al tarii.

Ca reprezentant al noii elite, Slim reprezinta o amenintare pentru Felipe Calderon, tanarul presedinte al tarii. Acesta trebuie sa decida daca va incerca sa conduca tara in ciuda faptului ca Slim este cel mai mare angajator privat si cel mai mare platitor de taxe.

In ultimele luni, Calderon a incercat sa ajunga la un acord cu Slim. Intr-o serie de intalniri secrete, ale caror detalii abia au inceput sa fie cunoscute, presedintele a incercat sa il convinga pe Slim sa accepte o mai mare competitie, conform surselor apropiate discutiilor. Guvernul detine un atu important, acela ca Slim nu poate oferi si servicii video prin retelele pe care le controleaza, o piata cu un imens potential, fara a primi acordul guvernamental.

Dar chiar si in interiorul taberei lui Calderon, unii spun ca acele convorbiri in spatele usilor inchise fac jocurile lui Slim, permitandu-i sa ocoleasca agentiile de reglementare, subliniind slabiciunile institutiilor democratice din Mexic. Daca Felipe Calderon nu obtine concesii importante din partea mogulului, spun ei, acesta din urma va deveni prea puternic pentru a putea fi controlat. In ceea ce-l priveste, Slim spune ca firmele sale sunt “in contact permanent” cu autoritatile, dar a aplanat temerile legate de negocierile secrete.

Carlos Slim Helu, un om vorbaret care in general pare calm, isi pierde rapid calmul cand vine vorba de acuzatiile de monopol. “Imi place competitia. Avem nevoie de mai multa competitie”, spune Slim. Subliniaza faptul ca multe dintre companiile sale activeaza in piete foarte concurentiale, si spune ca in Mexic realizeaza doar o treime din vanzarile operatorului sau de telefonie mobila America Movil, care are clienti din San Francisco pana in Sao Paolo.

Strategia lui Slim a fost aceeasi pe toata perioada carierei: cumpara companii cand sunt ieftine, aducandu-le pe profit, si baga competitorii in faliment. Dupa ce Slim a preluat controlul Telmex in 1990, compania nationala de telefonie, Slim a “atacat” piata cablurilor de cupru utilizate de Telmex pentru constructia retelei. A cumparat unul dintre cei doi mari furnizori si s-a asigurat ca Telmex nu va cumpara nimic de la un alt furnizor, fortandu-i pe ceilalti sa-i vanda lui companiile.

Controlul exercitat de el asupra sistemului de telecomunicatii a incetinit dezvoltarea natiunii. In timp ce telefonul este ceva comun intr-o casa din America, doar aproximativ 20% din familiile din Mexic detin unul. Doar 4% dintre mexicani au internet in banda larga. Consumatorii mexicani si companiile platesc tarife mai mari decat media pentru apelurile telefonice, conform Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. Slim admite faptul ca multe dintre industriile din Mexic sunt dominate de companii mari, dar nu vede o problema in asta, atata timp cat acestea ofera servicii bune si preturi competitive. “Daca o bere din Mexic costa un peso (mondea oficiala a Mexicului - n.red.), iar in SUA doi peso, nu vad unde este problema”, spune el.

In ciuda nenumaratelor acuzatii potrivit carora companiile lui practica preturi mari, Carlos Slim le respinge cu convingere. In timpul unui interviu, ordona unui asistent sa-i aduca propriile sale facturi. “Vedeti? Pretul abonamentului de baza este de 14 dolari pe luna, mai ieftin decat in SUA”, spune, tragandu-si un scaun langa reporter. Chiar daca asta este adevarat, in Mexic, tarifele pentru convorbiri suplimentare fac cele mai multe facturi mai mari decat cele din SUA. Factura totala a lui Slim la propria sa casa era de 470 de dolari pe luna. “Am multi servitori si fiii mei folosesc des telefonul”, spune el.

30 de ani de business
Dupa ce, intre ‘70-’75, s-a lansat in afaceri din domeniul alimentar si mediatic, devenind proprietarul unei fabrici de sucuri si al unei tipografii, el a reusit sa dea prima sa mare lovitura in 1981, preluand o participatie minoritara in Citagam, a doua companie mexicana din industria tigarilor, producatoarea locala a brandului Marlboro. Dividendele pe care aceste actiuni cu iz de tutun i le-au adus au constituit principala resursa de lichiditati pentru achizitiile din anii urmatori. Anul 1982 a fost unul hotarator. Decizia presedintelui José López Portillo de a nationaliza o parte a sectorului bancar i-a facut pe toti sa se teama ca tara va adopta foarte curand “modelul cubanez”. In consecinta, pretul actiunilor a scazut dramatic. Inotand impotriva curentului, Slim a cumparat zeci de companii la preturi de nimic. Un bun exemplu, pentru Seguros de Mexico, o companie care astazi este evaluata la cel putin 2,5 miliarde dolari, el a platit doar 44 de milioane. “Tarile nu devin niciodata falimentare”, le-a spus el atunci vechilor camarazi din “Los Casabolseros”.

Al cincilea din sase frati
Carlos Slim Helu s-a nascut intr-o familie instarita. Tatal sau a facut avere cu un magazin in centrul Mexico City, denumit “The Orient Star”, dar a murit cand Carlos avea doar 13 ani.

Slim a dovedit o inclinatie pentru stiintele exacte. A studiat algebra in cadrul celei mai mari universitati de stat si a realizat o teza de doctorat intitulata “Aplicatii ale teoriei liniare in ingineria civila”. Dragostea sa pentru numere l-au facut sa iubeasca baseball-ul. “In baseball, numerele vorbesc”, scria la un moment dat.

Dupa colegiu, Slim si cativa prieteni au devenit brokeri pe Bursa. Realizand tranzactii ziua si jucand domino noaptea, grupul a devenit cunoscut ca “Los Casabolseros”, “Baietii de pe Bursa”. In ciuda succesului, spun prietenii, Carlos Slim, o persoana mai retrasa decat restul grupului de petrecareti, dorea, mai degraba, sa conduca propria companie. “Niciodata nu i-au placut banii la fel ca noua. Voia doar sa fie un om de afaceri de succes”, spune astazi Enrique Trigueros, unul dintre casaboleros.

 “Ca si cum Slim ar intruchipa SUA si baronii din anii 1890. Singura diferenta e ca Slim este Rockefeller, Carnegie si J. P. Morgan intr-o singura persoana David Martinez un investitor mexican care traieste in Manhattan

www.money.ro